miercuri, 11 iulie 2007

Despre fluturi II

V-aţi întrebat vreodată de ce se dau flori femeilor? De ce nu le dăm iarbă sau frunze? Sînt tot naturale. Sau creioane şi radiere? Imaginaţi-vă o conversaţie între îndrăgostiţi: "Iubito, uite ca semn al dragostei mele îţi ofer această cutie cu pioneze...". Chiar sună ciudat. Şi totuşi, de ce le dăm flori şi nu altceva?
Cei mai mulţi dintre noi, bărbaţii, preferă florile pentru că sînt mai ieftine şi produc efectul scontat. Unii aleg florile după culoare şi miros, alţii după simbolurile dezvoltate de floarea respectivă. Oricum rezultatul este favorabil, florile creează emoţie.
O parte dintre ele, femeile, preferă altceva. O fi vorba de jucăriile de pluş?
Eu mi-am dat seama de ce dau flori persoanei iubite. Nu ţine de culoare, miros (deşi mirosul e foarte important) sau simbolistică. Şi culmea, răspunsul mi-a venit în urma unui comentariu primit pe acest blog. În orice suflet îndrăgostit există fluturi, mai mari sau mai mici, mai albaştrii sau mai galbeni. Asta nu contează. Orice fluture fericit are nevoie de o floare, cum orice om are nevoie de o casă. Cînd ofer flori înseamnă că fluturele meu a ieşit la "vînătoare" de fluturiţe şi îşi exprimă dorinţa de a sta în aceeaşi floare cu ea. Hmmmmmm! Acum înţeleg de ce cîteodată e măcel în sufletul meu, iar cîteodată miroase a portocale. Fluturele ăsta albastru al meu, e tare năstruşnic!