Simplitate

Sufăr de un oraş în goană. Singur între cîmpiile sufletului, cea superioară şi cea inferioară, privesc de la fereastra maşinii organice. Blocurile îmi defilează prin faţă, strecurate printre frunze de castani, cu rădăcinile în inimi. Eu, tu, noi... ce mai contează cine toarnă apă. Veşnicele frunze, îmi acoperă veşnicele blocuri. Doar eu mai stau cu Dor de vorbă, întins pe una dintre cîmpii, scăldat de vînt şi de copii. Şi-apoi sufăr de Tine, cine eşti tu?, şi-ţi scriu poezii sau doar rădăcini de poezii cum ar fi "Te ador, uşor, mărunt, centimetru cu centimetru...".

My pepsigirl

"Oana Costan, născută la 13 noiembrie 1984, vrei să fii soţia mea?"
"Omg, mai spune-mi o dată înainte să-ţi răspund, că îmi place cum sună!"

Aceast dialog s-a repetat de vreo trei ori pînă să îmi spună "Casian, mi-ar face mare plăcere să devin soţia ta". Aşa s-a întîmplat, pe scurt, acum vreo două săptămîni, la mare. Emoţie. Fericire. Îmbrăţisări. Dragoste.

Dacă femeile se gîndesc cum vor arăta în noaptea nunţii în rochia de mireasă, bărbaţii cred că se gîndesc mai mult cum să o ceri de soţie pe cea pe care o iubeşti. Întotdeauna m-am gîndit că trebuie să fie un moment special care să-ţi rămînă în minte toată viaţa. De-a lungul anilor am construit zeci de planuri, de la chestionare hazlii în care ultima întrebare să fie "Vrei să fii soţia mea?", pînă la pancarte trase de avioane sau deltaplane. Pînă şi închirierea unei spaţiu publicitar stradal care să afişeze mesajul potrivit facea parte din planurile mele sau chiar şi o simplă foaie de hîrtie pe care ea, aleasa, urma să bifeze cu o cariocă răspunsul corect. Apoi înrămam totul şi îl aşezam undeva pe perete în camera noastră, aşa, să ne amintim întotdeauna de acel moment.

Dar nu a fost să fie aşa. A fost pur şi simplu o noapte magică, pe plajă, unşi de razele lunii pleoştită în mare, scăldaţi în dorinţă şi dor. Nu am avut nici un inel pregătit (totul trebuia să se întîmple săptămîna următoare... probabil că în astfel de momente nici nu-ţi trebuie aşa ceva), aşa că am cerut-o de soţie cu un inel de la o sticlă de Pepsi. Ce să fac, e tot ce am găsit rotund în jurul meu în acel moment. Apoi am început să ne facem planuri.

Romantismul a apus abia spre dimineaţă, printre cearşafurile camerei 18, cînd epuizaţi adormirăm îmbrăţişaţi.

Cel mai frumos lucru

Stau uneori şi mă gîndesc (fac lucru acesta cînd îmi sorb porţia zilnică de singurătate) la cele mai frumoase lucruri din viaţa unui om. Evenimente sau sentimente? Stări sufleteşti sau oameni? Oscilez între a alege emoţie sau întîmplări. Nu-mi dau bine seama care sînt criteriile după care ar trebui să judec şi să stabilesc verdictul, însă mi-am dat seama aseară, deşi pare ciudat, că nu ţine de fericire. Fericirea apare şi dispare sau apare de mai multe ori. Deci, cel mai frumos lucru nu este o fericire, n-aş putea niciodată să compar şi să aleg între două fericiri. Din multe puncte de vedere ele sînt egale şi e bine să rămînă aşa. Fericirea ca mediu este un lucru frumos, dar trebuie căutate esenţele fericirii, adică cauzele ei. Evident, fericirea e doar un efect.

Pentru mine cel mai frumos lucru nu ţine de întîmplări, sentimente sau stări sufleteşti, ci mai degrabă de împliniri. A fi împlinit este echivalent cu a fi fericit. Sub toate punctele de vedere, de la dragoste şi carieră, pînă la prieteni şi distracţie. Iar lucrul care mă face să mă simt cel mai împlinit se numeşte Oana.