No undo

Cine ţi-a pus stele în ochi? Vreo pasăre oring? o întreb erotic şi misterios sperînd a o cuceri. Ea în schimb, îşi aprinde ochii cu o flacară verzuie şi îmi intră în suflet încălţată cu bocancii ce şi i-a cumpărat ieri. Niciodată nu fusesem călcat aşa în picioare. Necazul era că afară se instalase ploaia iar bocancii, dragii ei bocanci, erau plini de noroi. Nu-i nimic îmi zic, pornesc aspiratorul de gînduri şi sigur se va face curaţenie. Şi într-adevăr, nu m-am înşelat. În cîteva secunde totul în jur se albise. Pînă şi cele trei tablouri de pluş de pe perete dispăruseră. Totul în jur devenise alb. Alb alb ca un bulgăre de zăpadă ce se mişca continuu. Indubitabil se mărea, pentru că pentru el nu există "undo".

Masaj

Durerile de cap fac bine uneori. Te obligă să faci o pauză să gîndeşti. Dintr-un robot devii înapoi om. Sentimente şi dorinţe mă invadează. Îmi bag mîinile în buzunarele rimelate şi mă relaxez în scaun. Închid ochii şi apoi îmi aduc aminte că uitasem ceva: obligatoria declaraţie de dragoste. Despre frunze, despre nori, despre noi. Apoi îmi povesteşte cum era înainte, trupa rock "Debite" şi concertele după lansarea primului album. Mi-l dăruieşte şi îl ascultăm împreună. Inflexiuni sonore ale unui răsărit de soare, aer medieval umplut şi strivit de vise. Deasupra ferestrei aleargă un jaguar după muşte. Sălbaticele muşte însă mă muşcă de piele tatuîndu-mi pe braţ litera "O".