Pansamentul I

Încă rănit din lupta cu pitbullul de aseară, se retrage într-un colţ şi îşi adună forţele. Ultimii 3 ani tumultoşi, îi umpluse geamantanul cu tot felul de amintiri, iar acum îl poartă cu el peste tot. Şi l-a legat cu lanţ de picior de frică sa nu îl piardă.
Ultimii kilometri sunt cei mai importanţi întotdeauna, de aceea folosea acest răgaz să se întremeze. Apelase chiar la un medicament vechi, misionită, folosit cu succes în trecut, dar nici el nu a reuşit să stopeze sângerarea. Ştia că singura şansă e pansamentul de cuvinte.