Implozie deodată, deocheată și hilară,
Doar noi rămăsesem cu inimile pe afară,
Restul se-aventurase în case cu prispă.
Ne-adăpostisem amandoi sub o floare rară,
Scăparăm de a razelor de soare ocară,
Dar ea ne-a trădat cu facuse iarba odată.
Ca răzbunare i-am mîncat tulpina,
Scobindu-ne în dinți cu petale,
Imploziile deocheate și casele cu prispă
Le cărăm și-acum în spinare.
