- Mai stai!
- De ce să stau? Imi cânţi din nai?
- Eu, dacă vrei, îţi cânt din rai.
- Cum, tu ai rai?
- Şi nu doar unul... chiar mai multe!
- Păi, dă-mi unul şi mie! Poate aşa vom face iar filosofie.
- Dar nu cred că poţi cânta dintr-unul. Vezi tu, lucrurile simple au o încărcătură misterioasă aici.
- Cum poate fi atât de greu? Gândeşte-te eu am dansat!
- Intr-adevar, nu neg "talentele" tale. Dar raiul, dragul meu, e unic. Imaginează-ţi planeta ca o sală de concerte şi la o singură suflare, la o singură vibrare a corzii, tot pământul începe să danseze. Oamenii buimăciţi la început îşi revin şi ţin ritmul şi apoi, într-o nebunie totală, totul, dar absolut totul, se acoperă de culori ca şi cum ar fi îmbrăcaţi în curcubee. Cam asta e. Aşa că spune-mi, cum pot să dau eu raiul pe mâna ta?
